10.08.2009
Studiu de caz, NIT, Obiectiv, 6 august, 21.30
 

Materialul televizual analizat are în obiectiv transparenţa negocierilor politice în vederea creării unei coaliţii de guvernare, purtate de PLDM, PL, PDM şi AMN - partide ce-au obţinut mandate în parlament în rezultatul scrutinului din 29 iulie. Subiectul dat este tratat într-o manieră parţială, iar interpretarea faptelor poartă un caracter arbitrar. În consecinţă, scriitura mediatică de referinţă reprezintă o divagaţie de la standardele şi normele profesionale, stipulate, în special, în Codul Audiovizualului.

Transparenţa acţiunii politice, fireşte, consună totalmente cu interesul public, iar efortul mass-media de a-i conferi o vizibilitate maximală este salutară. Prin urmare, intenţia postului tv NIT de a aborda subiectul dat în raport cu partidele antrenate în dialogul politic în vederea constituirii unei coaliţii postelectorale este motivată şi oportună. Valorificarea temei date, însă, poate fi efectivă, credibilă şi utilă pentru consumatorii de informaţie în cazul în care va fi demonstrată o abordare echilibrată, imparţială şi chiar discretă. Oricare alt tip de abordare se dovedeşte a fi străin jurnalismului de calitate. NIT a ales tocmai cea mai dezonorantă pistă. Materialul abundă în etichetări şi pseudoargumente. El denotă disonanţa dintre aserţiunile autorului (postului?) şi materialul documentar utilizat, acesta din urmă fiind selectat la propria latitudine. Ansamblul valenţelor invocate relevă atitudinea pătimaşă a autorului (postului?) faţă de protagoniştii materialului respectiv.

Etichetare şi pseudoargumentare

Cele mai secrete negocieri politice de la formarea Republicii Moldova”. Astfel este formulată prima etichetare aplicată în chiar textul prezentatorului de ştiri. În felul acesta telespectatorul este predispus (invitat, convins, impus) să adopte o atitudine cel puţin circumspectă, dacă nu şi refractară faţă de actanţii negocierilor politice respective. Conţinutul afirmaţiei „cele mai secrete negocieri politice” este corelat, ulterior, pe parcursul textului şi în repetate rânduri, de sintagma „ a pune la cale” („Atât presa, cât şi întreaga societatea nu sunt informate ce pun la cale cele patru partide”; „partenerii liberali se străduie să nu dezvăluie cu orice preţ ceea ce pun la cale”). Aceasta contextual are conotaţia de a urzi, a unelti, a complota. Atitudinea negativă faţă de partidele implicate în negocieri este susţinută şi de afirmaţia gratuită “Liberalii împart fotoliile şi se implică în soarta ţării prin restaurante, prin periferiile Chişinăului, ascunşi de ochii lumii şi ignorând opinia publică” .

Următoarele două etichetări au răsunat în prima propoziţia rostită de autorul materialului: „Pornind de la propria lor convingere că au obţinut victorie în alegeri, liderii celor patru mici partide au decis să lanseze negocieri de formare a unei coaliţii”. Prin afirmaţia “pornind de la propria lor convingere că au obţinut victorie în alegeri” telespectatorului i se sugerează că are de a face cu nişte impostori care cu de la sine putere îşi asumă ceva ce nu le aparţine. Calificativul “mici” în sintagma “patru mici partide”, voind să însemne insignifianţa formaţiunilor politice respective, vine astfel în susţinerea ideii cuprinse în afirmaţia anterioară. Reluat cu altă ocazie (“Nu se ştie încă cine va guverna: cele patru mici partide sau partidul susţinut de jumătate din populaţia ţării”), calificativul respectiv seamănă neîncredere faţă de formaţiunile vizate şi revendică ataşamentul faţă de PCRM ca marea forţă politică.

Altă etichetare este făcută prin aplicarea procedeului de analogie şi vizează presupusa coaliţie a liberalilor şi democraţilor. Aceasta, deşi la momentul difuzării materialului nici nu era anunţată oficial, NIT s-a grăbit s-o asocieze cu Alianţa pentru Democraţie şi Reforme din 1998 care, menţionează autorul (postul tv), “a trăit doar 9 luni murind pe masa de naştere, cum iubesc să se exprime unii publicişti”). În felul acesta NIT vrea să sugereze caracterul efemer al alianţei din 2009 şi, prin urmare, pledează pentru coaliţii mai trainice (probabil, de tipul celei din anii 2005-2008).

Etichetările din materialul analizat sunt însoţite de un şir de pseudoargumente. Primele două sunt cuprinse în sintagma “partidul susţinut de jumătate din populaţia ţării”. Autorul, pesemne, s-a referit la rezultatele scrutinului din 29 iulie. Prin urmare, este vorba de rezultatele alegerilor la care nu participă populaţia, ci electorii – primul fals. Al doilea vizează numărul de susţinători ai PCRM. Potrivit datelor preluate de pe site-ul www.alegeri.md, acest partid a fost votat de 44,69 la sută, adică mai puţin de jumătate din numărul total de electori care au participat la vot, aceştia reprezentând nu 100%, ci 58,5% din totalul populaţiei cu drept de vot.

Relatarea analizată cuprinde de asemenea pseudoargumente calificate în literatura de specialitate ca apelul la majoritate (argumentum ad populum): “Procesul a început, iar după două zile de discuţii dialogul a fost marcat de o secretomanie condamnată de toţi jurnaliştii”; “Jurnaliştii consideră că acestea sunt cele mai secrete negocieri de la formarea Republicii Moldova”. Prin aceste argumente (“toţi jurnaliştii”, “jurnaliştii”) se pretinde că afirmaţiile făcute (discuţiile sunt marcate de secretomanie, negocierile sunt cele mai secrete de la formarea Republicii Moldova) sunt adevărate din motivul că sunt împărtăşite, fără a aduce probe concrete, de un număr mare de susţinători.

Disonanţa dintre aserţiunile autorului (postului?) şi materialul documentar utilizat

Autorul (postul tv) a utilizat în două rânduri contextualizarea propriilor afirmaţii în ţesutul unor aserţiuni de altă substanţă, făcute în circumstanţe particulare. În primul caz, autorul (postul tv) afirmă: „Pentru a mima transparenţa la negocieri au acces doar reporterii aleşi, restul presei nu are ce căuta la dialog”. Din lipsa de probe care ar sprijini afirmaţia dată, pentru a crea iluzia (cel puţin!) a autenticităţii ei s-a recurs la inserarea unei afirmaţii trunchiate a preşedintelui PL, făcută în cu totul alt context, şi care (prima propoziţie) răsună că aprobare a aserţiunii autorului (postului tv): “Vreau să spun că nu trebuie să vă supăraţi în privinţa aceasta. Eu sunt de acord că ar fi corect să vă anunţăm; să vă spunem că la ora cutare să ne aşteptaţi în locul cutare să vă spunem. Dar informaţia pe care dumneavoastră trebuie s-o cunoaşteţi încă nu există. Când are să fie o să vă anunţăm”.

În realitatea lucrurile stau altfel. Cei interesaţi pot consulta spusele integrale, netrunchiate ale lui M. Ghimpu pentru a se convinge (http://unimedia.md/?mod=news&id=12400). Fără a intra în mari detalii, vom menţiona, că, întrebat dacă nu cumva liberalii vor aplica metodele comuniştilor în relaţiilor lor cu presa, căci nu răspund la telefoane etc. şi referindu-se la accesul presei la dialogul purtat de liberali şi democraţi, M. Ghimpu a rostit, cu adevărat, propoziţiile citate. Ele, însă, au fost prilejuite de circumstanţele arătate, nu de cele invocate de autor (post). În plus, afirmaţiile lui Ghimpu au fost mai extinse, cuprinzând şi alte idei, omise de NIT. Printre acestea se numără următoarele: ideea despre faptul că dialogul e la început de cale şi că e „normal să discutăm între noi”, ca mai apoi, în etapa a doua să vină şi rândul presei. Ghimpu a mai spus că nu există nimic care ar fi fost ascuns de presă, căci „altfel pornim cu stângul. Cum noi să nu stimăm presa? Doamne fereşte, asta cum ai refuza să bei apă...”. El a mai afirmat: „Moldova 1 trebuie să fie cu adevărat publică. Toate televiziunile să aibă un singur scop – informarea corectă a cetăţenilor. Asta e democraţie”. NIT, omiţând aceste detalii în mod voit, a lipsit publicul de informaţia coerentă şi exhaustivă pentru ca acesta să-şi formeze liber judecată despre viziunile liberalilor asupra stării şi perspectivelor conlucrării lor cu mass-media.

Autorul (postul tv) a procedat la contextualizarea improprie şi în alt caz. Referindu-se la faptul că rezultatele negocierilor formaţiunilor politice invocate sunt aşteptate de Partidul Comuniştilor şi misiunile diplomatice, acesta a afirmat: “Ambasadorul Federaţiei Ruse spune că ecuaţiile de forţe în viitoarea guvernare sunt neclare. Nu se ştie încă cine va guverna: cele patru mici partide sau partidul susţinut de jumătate din populaţia ţării”. În fraza citată autorul reproduce, în prima propoziţie (“Ambasadorul Federaţiei Ruse spune că ecuaţiile de forţe în viitoarea guvernare sunt neclare”), o spusă autentica a diplomatului rus (a se vedea http://www.infotag.md/news/580086), ca apoi să adauge una personală (“Nu se ştie încă cine va guverna: cele patru mici partide sau partidul susţinut de jumătate din populaţia ţării”). În final, în calitate de argument pentru ambele raţionamente enunţate mai sus, este aplicat set names latin1;INSERTul documentar al vorbelor ambasadorului Kuzmin. Contextualizarea respectivă, improprie, creează ambiguităţi în receptarea şi evaluarea informaţiei furnizate.

În acest caz autorul (postul tv) a utilizat un argument, cunoscut ca argumentum ad verecundiam, care invocă o autoritate pentru a întemeia sau a respinge o aserţiune. În cazul nostru, afirmaţia gratuită a autorului de la NIT (“Nu se ştie încă cine va guverna: cele patru mici partide sau partidul susţinut de jumătate din populaţia ţării”) se încearcă a fi validată pe contul autorităţii ambasadorului Federaţiei Ruse, spusele autorului fiind strecurate abuziv între textul reprodus de autor şi vorbele documentare ale diplomatului rus.

În concluzie constatăm că abordarea unei teme importante, cum ar fi cea referitoare la transparenţa acţiunii politice, a fost compromisă de către postul de televiziune NIT prin aplicarea unor procedee ce depăşesc standardele profesionale ale jurnalismului de calitate şi normele stipulate în Codul Audiovizualului (etichetarea, falsul, prezentarea trunchiată a informaţiei, decontextualizarea şi contextualizarea improprie etc.). Punctul 4 din articolul 7 al Codului Audiovizualului stabileşte: “pentru a asigura în cadrul emisiunilor informative ale radiodifuzorilor respectarea principiilor echilibrului social-politic, echidistanţei şi obiectivităţii, aceştia vor plasa fiecare ştire astfel încât: a) informaţia care compune ştirea să fie veridică; b) să nu fie deformat sensul realităţii prin tertipuri de montaj, comentarii, mod de formulare sau titluri; c) în cazul subiectelor ce vizează situaţii de conflict, să se respecte principiul de informare din mai multe surse”.

Materialul analizat ilustrează de asemenea că NIT continuă să emită în coordonatele politicilor editoriale utilizate în campania electorală, chiar dacă aceasta pare să fi devenit apanaj al istoriei.

Videomonitorul este realizat în cadrul Proiectului „Monitorizarea prezenţei actorilor politici/electorali la principalele canale de televiziune în perioada campaniei electorale pentru alegerile parlamentare anticipate din 2009 şi sporirea impactului monitorizărilor prin vizualizarea cazurilor de încălcare flagrantă a prevederilor legale şi a deontologiei profesionale”. Acest proiect este susţinut financiar de Fundaţia Eurasia din resursele acordate de Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (Sida/Asdi) şi Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Conţinutul comentariului nu reflectă, neapărat, viziunea Fundaţiei Eurasia, Sida/Asdi sau USAID.

 
 
Copyright © 2019 APEL Toate Drepturile Rezervate.
Tel. ./ Fax (+373 22) 204-766   (+373 22) 21-12-54
Str. Sciusev, 58/4, Chisinau MD2012, Moldova
Email: apel_md@yahoo.com