Anual, la 3 mai este marcată Ziua Mondială a Libertăţii Presei, instituită de Adunarea Generală a ONU în 1993 după o rezoluție a UNESCO din 1991 care a recunoscut că presa liberă, pluralistă și independentă este un element esențial al unei societăți democratice.
În 2020, cu prilejul Zilei Libetăţii Presei, UNESCO a lansat campania globală Jurnalism fără frică sau favoruri. În contextul campaniei „Jurnalism fără frică sau favoruri”, realizate de API, mai mulți jurnaliști și experți media, inclusiv directorul APEL, Vasile State, a fost rugați să răspundă la două întrebări:
- De ce R. Moldova bate pasul pe loc și chiar regresează la capitolul libertatea presei? (în clasamentul organizației internaționale Reporteri fără frontiere, Moldova era pe locul 55 din 180 de țări monitorizate în anul 2013, iar în anii următori a căzut până pe locul 91 în 2019 și 2020). Cine se face vinovat de acest lucru: care e vina autorităților, dar a breslei jurnalistice?
- În anul curent, UNESCO marchează Ziua Mondială a Libertății Presei printr-o campanie cu sloganul „Jurnalism fără frică sau favoruri”. Cum înțelegeți acest principiu? Este asta posibil în Moldova? Daca nu – de ce?
Vasile State, editor știri la Radio Chișinău, director APEL:
- Libertatea presei în R. Moldova este într-o continuă degradare în ultimii opt ani, iar vinovați de această stare sunt politicienii, în primul rând și cu mici excepții, atât cei care sunt sau au fost la putere, cât și cei care sunt sau au fost în opoziție. Interesele oamenilor politici în conexiune cu mass-media sunt mai mult decât evidente dacă ne raportăm la rezultatele alegerilor parlamentare de la începutul anului trecut. Trei din cele patru formațiuni politico-electorale care au ajuns în Parlamentul de la Chișinău (PDM, Partidul Șor și PSRM) au beneficiat generos de suport mediatic din partea principalelor trei media-holdinguri, cele controlate de Vladimir Plahotniuc și Ilan Șor, precum și de persoane apropiate din anturajul socialiștilor, susținători ai președintelui Igor Dodon. Dincolo de nocivitatea acestui fenomen care a avut evoluții oscilante pe parcursul anului trecut, mai grav este că în 2019 concentrarea proprietății în mass-media a continuat să fie una alarmantă. Astfel, pe fundalul unei oarecare stagnări în ceea ce privește primele două holdinguri sau al slăbirii unui pol politic, s-a consolidat periculos un nou imperiu mediatic, cel controlat de guvernarea PSRM și de șeful statului. Desigur, autoritățile executive poartă, la fel, o mare parte de vină, pentru că n-au știut sau n-au vrut să elaboreze politici care să prevină amplificarea controlului politic asupra mass-mediei sau să întreprindă măsuri care, cel puțin, să limiteze proporțiile acestui fenomen. Și aici trebuie să amintim despre faptul că asigurarea libertății de exprimare și independenței presei sunt angajamente din agenda de asociere Moldova-UE. Însă, acțiuni au fost puține și schimbări profunde nu s-au produs. Da, este adevărat că la începutul anului a intrat în vigoare Codul serviciilor media audiovizuale care este un document relativ bun, am îndrăzni să spunem, dar până acum nimeni nu a făcut o analiză a modului în care se implementează noua lege. În mod normal, indicele libertății presei nu măsoară, în mod expres, calitatea jurnalismului deși este foarte dificil să pui în context și acest aspect în condițiile în care politicile editoriale sunt corelate cu interesele proprietarilor/oligarhilor.
- Apreciez faptul că UNESCO a ales acest slogan pentru a marca Ziua Mondială a Libertății Presei. Totodată, cred că respectarea acestui slogan ar fi o mare provocare pentru presa din R. Moldova. Pentru a putea face față acestei provocări, trebuie să avem și să creștem numărul jurnaliștilor profesioniști și puternici care își exercită meseria cu verticalitate, luptând pentru libertatea informațiilor și independența presei. Acești jurnaliști de la puținele instituții de presă independente din R. Moldova sunt, din păcate, ținta predilectă a intimidărilor și hărțuielilor din partea autorităților și a politicienilor. Să ne amintim de gesturile reprobabile făcute de unii politicieni pe parcursul anului trecut, dar și de unele declarații ostile la adresa presei ale unor persoane cu funcții înalte din stat, cum ar fi președintele Igor Dodon, care în acest an, la începutul lunii martie, îndemna presa să nu facă „show-uri” din relatările despre situația privind pandemia de COVID-19. La fel, o încercare de a „închide gura presei” a fost și dispoziția dată la 24 martie de președintele Consiliului Audiovizualului, Dragoș Vicol, cu titlu executoriu imediat pentru stațiile de radio și TV, privind modul cum trebuie reflectate subiectele legate de răspândirea Coronavirus-ului, care a provocat critici în rândul jurnaliștilor și experților din domeniu.
